"Noi cei de acum,prea mult zgomot..prea mult fum,incerc sa ma adun de pe drum…mi-au ramas urmele pasilor marunti,care  odata cu bataia vantului s-au ars si s-au transformat in scrum;

Cerul ii senin,privesc in gol spre el…si-mi amintesc de serile cu ploi,cu nori si plin de stele,si-mi amintesc frumos de tot ce m-a legat de ele

Skin’on’skin,face to face…nothing lost,we are insane’s………………………………"

 

 Nu ii nimeni vinovat de esecurile noastre,poate ca o sa cred in destin si soarta dar stiu foarte bine ca omul si-o mai face si cu omul lui si apoi se intreaba "de ce mie?"..oricum ma bucur ca stiu sa ma bucur cand trebuie sa ma bucur,ma mai bucur ca de fiecare data cand am simtit ca nu mai am putere sa fac nimic..mi-am acceptat situatia desi stiam ca pot mai mult,fiecare are o cruce de dus,depinde cat de usoara sau grea ii este dat sa’o duca…si cat si cum sa o duca,eu cred foarte mult in Dumnezu,stiu ca merit sa trec prin niste etape mai grele uneori pentru ca pur si simplu le merit,poate n-am fost  destul de corecta la randul meu,orice lucru’si are propriul pret…;Sunt clasa 12-a,ma simt stresata si lenesa,cateodata chiar foarte optimista si receptiva…alternez intre doua stari,imi pare ca o zic,ma gandesc prea rar la ce o sa fie…ma gandesc la ce e…nu ma  gandesc la "maine" ca uit ziua de azi…;Stiu ca o prea dau acum in filosofie dar ma descarc si important e sa-mi fie si mie bine,ce zi obisnuita am avut azi…prea obisnuita,chipurile unor oameni pe care i-am remarcat cu usurinta sau nu neaparat asa,m-a lasat rece..niste pitzi’s au inceput sa faca misto ca nu le-am salutat..oo da mi scusi dupa  o ora de stat cu gura deschisa la stomatolog,dupa ploaia marunta care atarna asupra mea…nu mai vedeam nimic in jurul meu,vedeam doar drumul spre casa.Vreau foarte mult sa ma  bucur de ceea ce am desi nu o fac asa cum ar trebui,nu stiu sa apreciez mereu ce am si tot eu voi suferi candva cand imi vor lipsi acele chestii..imi iubesc parinti cu care nu sunt prea des in relatii foarte bune,imi iubesc prietenul care ma sustine si ma iubeste neconditionat,imi iubesc prietenii,chiar si pe aceia de care m-am indepartat destul demult,persoane pe care le credeam prietene adevarate si m-au dat la o parte pentru "pretexte de doi lei"…ma rog motive "suficiente" pentru a fi totul doar o amintire:) si mai ales prietenii cei mai prezenti…oo daa si nu in ultimul rand si cel mai mult pe Doamne-Doamne ..si cu timpul sper sa ma iubesc mai mult si pe mine:)…motto’ul meu pentru totdeauna:TRAIESTE CLIPA….